Gandul mi-e la mancare si lenea e mare, dar alerg pentru fratii mei paraplegici pentru asfaltare!
Cioco si Daciana Fundația Adăpostul Speranța
Strang fonduri, dar sincer as vrea sa mananc ceva acum…sau sa ies la balta pentru o ora doua, nu inteleg de ce ar trebui sa alerg (incet) cativa kilometri pentru niste catei care, ca si mine, merita tot ce e mai bun.
Mi-a explicat mie Daciana, cum ca unii catei nu au avut parte de o familie iubitoare, poate au trecut prin multe – au avut de invins ploi, foame, masini (doamne fere!) si alte cate si mai cate…si cei mai norocosi au ajuns in mainile celor de la Adapostul Speranta, din Bucuresti.
Adapost, imi spune a mea umana, e un loc in care e siguranta si hrana si caldura si mi se pare ca e cel mai bun loc, dupa “acasa”.
Ma plimb si eu molcom alaturi de alergatorii din primul canicross din Romania in 14 aprilie
Si vreau sa ajut la strangerea de fonduri pentru ca Adapostul Speranta sa dea zvolta cateilor in carucioare cu rotile (umana mea le spune paraplegici), sa se joace, sa alerge si sa aiba energie pentru speranta!
Multumim pentru ajutorul vostru,
Cioco si Daciana
Read the story below or recommend this campaign to your friends.
in benefit of